Am avut un vis ciudat…Se facea ca eram straini..Aveam din nou acea dorinta intensa sa te cunosc, sa vad ce se ascunde in spatele zambetului misterios, sa-ti ascult povestea, sa ma indragostesc de lumea ta si sa pasesc in ea cu incredere…Daca as putea sa transpun in realitate niste imagini generate de subconstient, as face-o, dar mi-as lua masuri de precautie..M-as asigura ca ar incepe cu aceeasi pasiune, dar fara sa stricam totul pe parcurs….Am simtit cum m-ai sarutat pentru prima data, cum mi s-au inmuiat picioarele, cum imbratisarea ta ma ocrotea de orice pericol, cum mainile noastre se uneau intr-o armonie ce nimeni si nimic nu ar fi putut sa o deformeze..Doamne, chiar mi-as fi dorit sa nu ma trezesc..Sa continui aceasta calatorie alaturi de tine, intr-un decor al sperantei, unde problemele nu au putere, unde iubirea este mai presus de orice, iar noi doi formam cuplul perfect.Dar stii ce ma intristeaza? Ca realitatea putea fi modelata!Ca am lasat toate nimicurile sa ne distanteze, ca ne-am acomodat cu rutina, ca am transformat o relatie intr-un motiv de cearta, iar ce ar fi trebuit sa fie hrana pentru suflet, s-a transformat intr-un intuneric ce ne-a cuprins pe amandoi, fara sa ne lase o cale de iesire.Desi, portita a existat intotdeauna, numai ca am fost prea orbi sa o vedem.Am crezut ca ne eliberam, dar ne-am inselat amarnic..Unde exista iubire, exista solutii…Am fost lasi..A fost mult mai usor sa fugim..Asa am crezut noi ca ne spalam pacatele..Eu te-am iubit si inca o fac..Dar nu am avut curaj!Nu am facut nimic!Asta e singurul meu regret!Macar sa fi stiut ca am dat totul..Nu sa ajung sa ma consolez cu un vis in care exista lumea ideala, relatia perfecta..Si poate as prefera sa traiesc asa o eternitate, decat sa ma trezesc confuza, deznădăjduita, macinata de aceleasi ganduri, bantuita de o singura intrebare:”S-ar fi schimbat ceva daca…?”E prea tarziu sa aflu..Dar imi asum partea mea de vina..Poate te-ai simtit la fel de neputincios, poate te-ai impacat deja cu ideea..Nu voi afla..Poate e un vis ca oricare altul si trebuie trecut cu vederea, la fel de usor cum a fost sa ne mintim ca am facut ce trebuie.