Da, atarnam intr-un un fir de ata cand ai ales sa-mi intinzi mana.Stateam efectiv pe fundul prapastiei si tu mi-ai aruncat franghia.Numai ca nici de ea n-am vrut sa ma apuc, asa ca ai decis sa cobori dupa mine.De cele mai multe ori te privesc dupa ce adormi si ma intreb: “De ce eu?”Ce ai vazut intr-un om naufragiat, undeva la o mie de ani distanta de realitate?

Nu am cuvinte sa exprim cat de norocos ma simt si inainte de orice nu stiu daca imi ajunge viata asta sa iti multumesc pentru tot ce ai facut si faci pentru mine.

Sunt atatea miliarde de suflete pe glob, dar tu ai venit la mine cand tineam capul in pamant si mi-ai spus:

“Ia-ma de mana!N-am sa-ti dau drumul”!

Esti cea mai frumoasa femeie, esti funny, carismatica, ai un zambet care lumineaza si cea mai intunecata minte..Cine naiba te-ar fi lasat cu mana intinsa, sincer acum?

Poate ca nu am apucat sa iti spun pana acum toate astea, dar tu esti primul gand cu care ma trezesc si ultimul cu care adorm.Esti femeia pe care o iubesc, pe care o apreciez,pe care o stimez, femeia careia ii sunt recunoscator in fiecare clipa a vietii mele.

Tu, iubito, mi-ai oferit optimism, sprijin, mi-ai schimbat viata la 180 de grade..Tu ma sustii neconditionat, si ai ales in acea clipa sa te apropii de mine, oferindu-mi nu doar ajutor, ci pe tine, cu totul, trup si suflet.Daca in viata asta exista cu adevarat miracole, atunci am pentru ce sa fiu recunoscator.Tu mi-ai deschis ochii, sufletul si mintea.Fara tine poate ca rataceam si acum pe meleaguri straine fericirii.