Am obosit sa lupt de una singura!Ce vrei de fapt?Ce insemn eu pentru tine?Dumnezeu mi-e martor ca ti-am dorit tot binele, ca am facut eforturi sa mearga aceasta relatie, ca sufar zi de zi, incercand sa ne salvez…Vreau sa imi demonstrezi ca ma iubesti!Vreau sa simt ca sunt femeia pe care ti-o doresti pentru tot restul vietii, ca putem fi un cuplu fericit, ca pot conta pe tine…Tu chiar nu vezi ca ma pierzi?Nu, nu de tine m-am indragostit!Acel barbat imi acorda atentie, ochii lui straluceau in prezenta mea, inima lui batea cu putere cand imi soptea la ureche ca sunt frumoasa, ma saruta cu pofta si ma atingea cu pasiune cand trupurile noastre se amestecau…
Te-ai plictisit, sau la tine promisiunile sunt pe termen scurt?Te-am inteles, cred ca ti-am demonstrat ca sentimentele mele sunt sincere, cred ca ai avut libertate, liniste, sprijin…De fapt, cred ca ai avut prea multe si te-ai obisnuit sa le faca proasta pe toate…Pai de ce sa fii tu matur, de ce sa ai tu responsabilitati, cand esti asa de iubit si poti sa traiesti in confort?Si cu toate astea, nu ti-am cerut decat sa ma iubesti!Dragule, sunt femeie!Stii, am nevoie de afectiune, de sensibilitate, de lucruri marunte care sa ma faca fericita…Eu nu vreau sa ajung sa stau la serviciu peste program, doar ca sa petrecem cat mai putin timp impreuna…Si oricat mi-ar fi de greu, o sa plec si nu ma mai uit in urma!Ai avut tot timpul din lume sa analizezi situatia, sa redevii barbatul de care am nevoie si de care m-am indragostit nebuneste.Eu nu pot sa am copii cu un om care nu stie pe ce lume traieste!Nu pot sa-i cresc singura, pentru ca au nevoie si de tata si de un mediu placut in care sa creasca…Nu sunt perfecta, nici pe departe!Nici tie nu ti-am cerut sa fii!Dar am pus suflet in tot ce a tinut de noi, am incercat sa iti deschid ochii, dar obosesc si eu…Cat timp sa ma prefac ca viata noastra e fara probleme, cat sa ma mai mint?Nu pot sa ignor ce se intampla, oricat de mult as vrea…Cat sa mai sufar, cate certuri sa mai avem, cate lacrimi sa mai vars?Nu, eu nu ti-am cerut sa te schimbi!Tocmai, eu mi-am dorit sa fii asa cum te-am cunoscut, dar se pare ca aparentele insala…La naiba, aveam nevoie sa stiu ca ma pot baza pe tine!Cu o floare nu se face primavara!Daca alegi sa traiesti cu un om, o faci pentru ca il iubesti si vrei o familie cu el!Eu asta mi-am dorit de la bun inceput, o familie cu tine!Dar nu poti sa joci un rol si apoi sa devii brusc altcineva…Si aici nu e vorba doar de mine…eu voi pleca, dar tu ai inteles ceva din tot ce s-a intamplat?Esti constient ca nu poti sa continui asa?In primul rand te minti pe tine…!Daca nu esti pregatit sa fii cu cineva, macar nu mai sfasia si alte inimi!
Intreaba-te ce vrei cu adevarat si incearca sa nu repeti aceeasi greseala la nesfarsit…Imi pare rau ca nu m-ai lasat sa te aduc pe drumul cel bun si ai preferat sa crezi ca e corect cum procedezi…Iti doresc tot binele din lume, nu te condamn, dar e timpul sa incep sa ma gandesc la mine!