Las timpul..Il las sa faca ce vrea cu mine, in negura asta a gandurilor.Stau si ma gandesc la ziua in care te-am cunoscut.Un peron, o gara, felinare si un inger ce astepta in frig, sa prinda trenul spre o calatorie ce avea sa trezeasca in mine scantei demult apuse.
Ma intreb oare ce s-ar fi intamplat daca nu intarziam in acea zi..De ce mi s-a reaprins speranta, ca mai apoi sa fiu sfasiat ca o prada neajutorata?
Vremea nu a avut vreun impact major asupra mea.Ma relaxeaza sa privesc oamenii in agitatia zilnica.Sa le vad chipurile, sa incerc sa citesc printre randuri, emotia.Sa vad cupluri ce isi strang cu putere mainile in serile friguroase.Sa vad cum iubirea rezista peste ani si ani, cand un batranel isi saruta cu grija sotia pe frunte, asa cum o facea si acum cincizeci de ani.
Oare esti bine?Oare dai importanta ca si mine la ce se intampla in jur?La fluxul acesta continuu?Nu cred ca ma ajuta sa te caut in locurile in care ne iubeam candva..Sa fiu atent la multimi, cu speranta ca o sa apari ca prin magie..Ma amagesc singur.Oricum nu cred ca as sti ce sa-ti spun, desi am atatea pe care as vrea sa le impartasesc cu tine..
Presupun ca nu mai are relevanta acum…A fost candva..In gara..pe un peron…Am pierdut trenul ce ne-a condus spre atatea peripetii..
E ger..merg prin zapada si las amintiri in urma mea..Felinarele au abandonat aleea..Am sa ma urc in primul accelerat, fara sa-mi fie frica incotro ma poarta.Destinatie necunoscuta…
Leave A Comment