Unde ai fost cand am avut nevoie de tine?Nu ma refer la prezenta ta fizica, ci la cea emotionala..Unde ai disparut?Cand ai plecat?De fapt, ai fost vreodata langa mine?Credeai ca strategia ta o sa functioneze la nesfarsit?Ma intreb, am devenit straini, sau am fost de la bun inceput?Desi, nu cred.Eu nu ti-am raspuns cu aceeasi moneda..Intotdeauna am incercat sa te ancorez in lumea pe care o visam pentru noi..Atatea pretexte, atatea vorbe aruncate, certuri fara sens…De fiecare data, tu ai “facut” totul posibil, tu esti cel care a “plecat”, tu “n-ai gresit”, tu “ai avut” totul sub control.

Dar nu te invinovatesc, daca tu asa simti..Numai ca de data asta am sa plec eu, si am sa plec de tot.Imi pare rau, daca te simti nedreptatit, dar eu nu am nevoie de un coleg de apartament..Cred ca am trecut de acea perioada, cred ca m-am maturizat suficient cat sa stiu ce vreau de la viata.

Sa nu crezi ca nu doare, sa nu crezi ca este o decizie de moment..Nu…!Mi-am dorit si am incercat sa iti deschid ochii, sa realizezi ca ai avut langa tine o femeie care te-a iubit si si-a dorit un viitor cu tine.Cred ca te-ai bucurat de toata libertatea din lume.Nu a fost genul acela de relatie, in care sa fii prizonier.Nu m-a deranjat niciodata acest aspect.Am vrut doar sa te simt alaturi..Numai ca degeaba impartim acum patul si masa si casa…Distanta dintre noi e deja prea mare…

Femeie am devenit singura, caci viata m-a fortat!Dar poate ca imi doream sa ma simt si iubita.Stii, o femeie iubita nu are de ce sa plece..Nu are motive sa ii treaca asa ceva prin minte..Nu ti-am cerut promisiuni, nu am pus niciodata accent pe latura materiala..Atentia de care aveam nevoie, erau imbratisarile tale, mangaierile tale, emotiile pe care as fi vrut sa mi le transmiti…Dar de fiecare data ma loveam de acelasi zid, fara ferestre, fara portite de scapare.Un zid care mi-a izolat inima pas cu pas..Un zid pe care, din pacate, am sa-l sparg acum!M-am echipat cu toate resursele si sunt pregatita sa fac asta.

Daca tu ma vei invinovati, am sa imi asum raul acestei relatiii, dar decizia nu mi-o schimb..Am sa iau cu mine toate reprosurile tale, dar n-am sa ma mai intorc.De data asta, nu vor mai fi certuri.Niciodata nu a fost nevoie de ele…Am fost mereu adepta discutiilor calme, solutionarii problemelor, tratarii lor cu seriozitate.Si mie imi place sa ma consider puerila, dar cand este cazul...Una e sa hranesti relatia intr-o maniera juvenila si alta e sa o transformi intr-o joaca inconstienta.

Poate vei intelege candva, poate nu!Dar de data, asta plec eu..Nu prin vorbe, nu prin amenintari, ci prin fapte!